Salutare! Numele meu este Robert Ciobanu şi sunt manager de program Work and travel, totodată, fericit participant al acestui program de schimb cultural.

Visul vieţii mele mi-a apărut în minte încă din şcoala generală pe când priveam cu mare entuziasm filmele americane, viaţa pe care o trăiau cei de acolo dar şi lucrurile pe care ţi le poate oferi cea mai mare ”putere” a Lumii. Aceste idei erau în stadiul de vise, vise ce nu credeam că vor deveni realitate, asta până în vara lui 2017 când m-am lăsat ghidat de dorinţă şi m-am înscris împreună cu fratele meu în acest program.

Realizând o retrospectivă a ceea ce s-a petrecut în viaţa mea de când am plecat în Statele Unite şi până în acest moment, pot afirma că mi-a luminat mintea la superlativ. Dacă aveţi răbdare o să ajung şi la partea aceea. :p

Adevărata poveste începe la fostul meu loc de muncă unde una dintre colege fusese în Statele Unite de câteva ori şi din vorbă în vorbă mi-a deschis mintea şi totodată mi-a oferit imboldul de care aveam nevoie. Şansa mi-a făcut cu ochiul şi am considerat că sunt pe drumul cel bun, fratele meu intra în toamnă la facultate iar eu intram în ultimul ultimul an (4), mai bine nici că se putea.

Probabil vă întrebaţi de ce tocmai în anul 4 m-am trezit să merg în State, atunci când toate erau pe capul meu, examene, curs festiv, bal, licenţă, etc. Ei bine, pot afirma că acest vis am dorit în mod express să îl trăiesc alături de fratele meu, cu care mai apoi am avut cea mai tare experienţă din viaţa noastră. A fost pilonul meu, iar eu al lui. Ne trezeam şi mergeam la muncă împreună, mâncam din acelaşi bol, beam din aceeaşi cană. Probabil vara mea nu ar fi fost la fel fără el.
Din toamnă ne-am interesat şi aplicat la o agenţie de profil şi aşteptam cu sufletul la gură să treacă timpul mai repede, pentru a ajunge pe tărâm american. Am strâns actele necesare iar cu cât avansam în timp, eram cu un pas tot mai aproape de dorinţa mea.

Destinul a făcut să ajungem într-un mic orăşel din Statul Maine numit Rockland unde am lucrat la un hotel pe poziţia de „mentenanţă”. Acest job a reuşit să mă facă să dau tot ce este mai bun din mine, mi-a depăşit graniţele imaginaţiei şi creativităţii dar şi modului de percepere a tot ce mă înconjura.
Nivelul limbii engleze a atins cote maxime pentru mine din dorinţa nesătulă de a învăţa tot mai mult. Oamenii de acolo extrem de prietenoşi au fost exact ceea ce aveam nevoie pentru a umple golurile din vocabularul meu. Ori de câte ori nu înţelegeam ceva sau apărea vreun cuvânt nou pentru mine, cu mare drag îmi repetau sau de cele mai multe ori căutau sinonime spre a mă face să înţeleg.

Din punct de vedere personal, această experienţă te marchează, te face să îţi setezi principii noi şi viziuni asupra vieţii. Dacă stau să privesc înapoi la Robert cel din anii facultăţii şi la Robert de acum, este o diferenţă uriaşă. Gândirea mea a luat proporţii uriaşe, iar spiritul sociabilităţii a refulat.
Pesimismul a fost înlocuit cu optimism la pătrat , momentele de tristeţe au fost înlocuite cu autostrăzi de zâmbete, iar frica de nereuşită a fost înlocuită cu acel curaj arzător şi dorinţa de tot mai mult.